CAP..1 Introducere

Draga jurnalule ma numesc Sophie Waslei.Acum un an am primit o bursa in Washington D.C.

Acum 5 luni viata mea a luat o intorsatura de 360 de grade,cand parintii mei au fost ucisi de nu stiu ce oameni,si din ce motiv au facut facut asta ! Am mai aflat ca eu nu m-am nascut in Romania iar parintii mei nu sunt parintii genetici,ci oamenii care m-au gasit intr-o pestera si mi-au salvat viata.

Poate va intrebati ce cautam eu acolo,pai la 2 saptamani dupa ce m-am nascut am fost rapita.Acum mi-am cunoscut parintii genetici ,sora mea geamana si fratiorul mai mic in sfarsit.

Noi mei parinti se numesc Robert si RamonaWaslei.Sora mea geamana se numeste Emma iar faratiorul meu mai mic se numeste Jeremi.

Emma

m-a primit cu bratele deschise mai ales atunci cand a aflat ca suntem si gmene dar Jeremi(Jerry)asa il alint eu ,era suparat ca mai trebuie sa mai suporte inca o sora sacaitoare precum Emma(Emm).

Am inceput o zi normala ca deobicei trezindu-ma la 5:30.M-am dus sa fac un dus pana la 6:30 iar apoi sa ma imbrac si sa imi vizitez pariniti.

Aproape in fiecare dimineata ii vizitez pentru ca acolo ma simt cel mai aproape de ei.Astazi e prima zi de liceu in acest orasel mic si banal dar lipsit de pericol.

-Sophie,ai de gand sa nu mai scrii in jurnal si sa iti misti fundul ala al tau sau vrei sa intarzii in prima ta zi de liceu?

-Vin,vin,am strigat eu enervata.Am mai intrebat-o de mai multe ori cum sunt cei de aici iar ea a zis ca in primele luni o sa ma scald in priviri,atentie si multe intrebari.Pe limba mea intr-o tortura ingrozitoare.Am coborat in bucatarie Emma manca iar Jeremi era deja plecat la scoala.

-Neata.Ce faci So?

-Hei,bine pofta buna.

-Mersi.

-Ce faci scumpo?

-Buna Ramona,bine tu?

-Bine,vedeti ca eu plec,Emma sa nu uiti sa mai inchizi casa.

-Bine mama am inteles.Zi mersi ca nu a intrat nimeni.

-Emma eu nu mi-am luat laptopul atunci si daca disparea te strangeam de gat,si nu glumesc.

-Ok,ok,prea multe amenintari.

-Pa fetelor.

-Pa Ramona.

-Pa mama.Ce plictiseala o sa fie pana la 10.

-De ce?

-Pai,incepem orele la 10.

-Aha.Pai aunci imi poti spune si mie....dar atunci m-am oprit.

-Ce,ce s-a intamplat?Era disperata nu gluma

cred ca mai avea umpic si incepea sa u rle de ,frica.

O fulgerare mi-a trecut prin palma de parca ar fi fost un cutit in ea si cineva se juca cu acel cutitin in mana mea.Ea era panicata deoarece aveam ochii rosii precum sangele,dar peste cateva minute durerea nu se mai simtea.Ea incerca sa sune pe cineva dar am inchis inainte ca acea persoana sa raspunda,sper.

-Sophie,esti bine?

-Da ,nu am nimic, serios!

-Dar acum cateva secunde aratai de parca ai fi fost taiata.

Asa ma si simteam,dar nu ii puteam spune.

-Mi-am adus aminte de unele secvente dureroase si deaceea.

-Aha,imi pare rau.

-E ,ok.

Era ora 9 iar Emma se uita pe o carte a lui Robert,de fapt era un fel de dosar dar toti spuneau ca este o carte , deci carte a ramas.

----------------------------------------------------------------------------------------

Deci sper sa va placa:D....stiu e cam plictisitor capitolul....multumesc pt ca l-ati citit..KISS ANTOINIA:*:*....si desigur spuneti-va parerea....cea din poza este sophie